Însinguratul, Eugene Ionesco

24hkn7

Este o carte pe care am început să o citesc de 3 ori, dar abia acum 2 zile am terminat-o, dispunând de timpul necesar, în spital.

Nu pot afirma că am înțeles prea mult din ea, poate nici chiar jumătate, dar mi-a plăcut foarte mult, pentru aparenta sa simplitate. Ionescu Ionesco e un autor greu, fie el de teatru sau proză, și de obicei îmi dau seama de asta doar după ce citesc ceva de-al lui, și rămân la final cu o impresie de genul: Damn… ce tare a fost! Dar oare ce a vrut să zică prin asta?

Ei bine, așa am terminat și eu Însinguratul (în alte traduceri am găsit Solitarul), cu un je ne sais qoui care mă face să afirm: Damn… ce tare a fost! iar imediat după aceea mi-am dat seama că poate va mai trebui să o citesc de vreo 3-4 ori să pricep cât mai multe. Nu e o carte amuzantă, dar are unele pasaje, poate doar câteva cuvinte, spuse în așa fel încât te pufnește râsul instantaneu. În afară de asta, mi se pare o poveste tristă a unei vieți relativ simple, banală pe alocuri, ceea ce o face și mai interesantă, deoarece oricine se poate regăsi prin unele momente din viața nefericitului personaj principal.

Cred că mă voi opri aici. În mod normal nu aș face-o, dar când e vorba de Ionesco și poate de alți câțiva autori, prefer să ajung să-i pricep mai bine decât să comentez aiurea despre scrierile lor.

Citiți cartea, că o să vă pună pe gânduri!

Reclame

Un gând despre “Însinguratul, Eugene Ionesco

  1. Pingback: Operația de apendicită este bună la… – Ce am citit, ce citesc, ce voi citi

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s