Concert din muzică de Bach, Hortensia Papadat-Bengescu

24hl0r

Am citit cartea la recomandarea profesoarei de românaă care ne povestise de Balaurul, o altă carte a autoarei, și care suna foarte fain. Mă gândisem că, dacă autoarea a găsit un subiect așa interesant și terifiant de scris, probabil mai toate scrierile sale sunt bune, că doar așa zisese și profa’. Încă nu știu ce m-a determinat să o citesc până la capăt… Poate speranța că măcar sfârșitul se va revanșa pentru tot… sau nu.

Pe lângă limbajul folosit, care mie nu mi se pare greu, ci obositor, nu este acțiune!!! Sunt doar povești și ici-colo mici frânturi de dialog, odată la 30 de pagini. Hai, fie, și asta să zicem că putea fi cât de cât OK, dar nu… trebuie să te și plictisești la povestire.

De ce ar lua cineva un personaj de poveste, apoi ar folosi 2-3 capitole doar pentru a-i povesti viața de până atunci, să-i spună defectele și calitățile, să spună ce, când a făcut, cum, și de ce, dar să nu prezinte întâmplarea respectivă, nici măcar să ne lase pe noi să vedem cum este personajul? Dacă ar fi fost un proces, ar fi fost genial! Toate detaliile date, trebuia pus doar verdictul. Dar e o carte, pe care o citim să ne îndemnăm mintea să lucreze și cu altceva decât cu tastatura sau cu telefonul, sau calcule matematice sau ecuații fizice și chimice. Nu mi-a plăcut să citesc cum au ajuns personajele, ci vreau să citesc de ce au ajuns așa, și prin ce procedee/ întâmplări au trecut să fie acolo. Mi s-a părut atât de plictisitoare încât săream peste paragrafe întregi de aberații.

O fi o capodoperă a naturalismului și a literaturii românești etc, dar mie nu-mi place. Are întâmplări tentative de acțiune șterse, personaje anoste, conflicte subțiri și infantile etc. Regret că mi-am pierdut timpul să citesc o astfel de carte, pe când puteam citi volumul doi din Tai Pan. Bănuiesc că a trebuit să mă conving că nu-mi place până la capăt… Brrr…

Sfatul meu: citiți-o, ca să apreciați mai mult cărțile cu adevărat interesant!

Reclame

2 gânduri despre “Concert din muzică de Bach, Hortensia Papadat-Bengescu

  1. missedthetrain

    „De ce ar lua cineva un personaj de poveste, si ar folosi 2-3 capitole doar ca sa-i povesteasca viata de pana atunci, sa-i zica defectele si calitatile, sa zica ce cand a facut, cum si de ce, dar sa nu prezinte intamplarea respectiva, nici macar sa nu ne lase pe noi sa vedem cum este personajul.”- pentru CA CArtea asta este scrisa un pic cam in interiorul ghidului modernismului (mai mult decat a naturalismului, care in sine e pro-actiune si plin se sanje si alte nebuneli d-astea dragute).
    P.S: E oribila cartea. Daca vreau modernism ma duc la Joyce si la Woolf, nu la Papadat-Bengescu.

  2. Pingback: Operația de apendicită este bună la… – Ce am citit, ce citesc, ce voi citi

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s