Sfârșitul lumii!

Am renunțat să citesc o carte de Alexandre Dumas! Eu, care mă laud că am citit jumătate din romanele sale, și că e autorul meu preferat, și că e(ra) genial, pur și simplu nu am putut să-i citesc o carte!

Este vorba despre Caesar, istorică până la Soare și înapoi, cu muuuuuuulte nume latinești/italienești, consacrate sau nu, detalii în care mă pierdeam și care erau extrem de plictistoare.

Poate nu mă prinsese într-un moment bun…

Îmi place stilul lui de a scrie, de a îmbina dialogul cu narațiunea, și-mi place că explică tot pe înțelesul tuturor, și își imaginează niște lucruri fantastice, inspirate din realitate, dar în cartea asta nu prea le-am găsit. Are tonul care te atrage în spațiul respectiv, dar n-are dinamică. Probabil aici a greșit, deși greșit e prea mult spus. Dacă sunt singura persoană din lume căreia nu-i place cartea asta?!

Este a 3a carte pe care refuz să o citesc până la capăt, alături de Pianista scrisă de cineva al cărui nume nici nu-l pot pronunța, dar mai scrie, și încă o carte pe care iar nu mi-o amintesc (ca să vezi!), dar care mi-a fost povestită după aceea. Și acum, Alexandre Dumas, pe raftul cărților refuzate și uitate?

E trist…

Chip străin, Kobo Abe

24hkio

După Yasunari Kawabata, Kobo Abe este al doilea scriitor japonez pe care-l citesc, and damn, they were good!

Am inaugurat (re)deschiderea bibliotecii județene cu secția de împrumut pentru adulți din Timișoara, cu 2 exemplare din volumul 2 din Contele de Monte Cristo de Alexandre Dumas, duse înapoi a doua zi, zi în care m-am ales cu Caesar tot de Alexandre Dumas (prea istoric, prea boring) și Kobo Abe cu Chip străin, procurat deoarece cartea Omul cutie, de același autor, nu era de găsit prin bibliotecă.

Nu știam la ce să mă aștept de la cartea asta, iar când am citit primele pagini care mă anunțau că va fi o povestire (plictisitoare?!), un monolog bla bla bla. Dar a fost faină; m-a captivat tot, fără să mă plictisesc, cu pauze, să pot asimila mai bine ce citeam. Citește în continuare „Chip străin, Kobo Abe”

Pobby și Dingan, Ben Rice

24hkn7

Este prima carte citită după ce am terminat, ieri, 1984, și cred că de ieri până azi s-a ridicat ștafeta cu privire la cărțile care-mi plac, sau poate pur și simplu cartea asta e prea modestă să fie pe gustul meu.

Îmi plac poveștile fantastice și incredibile și copilărești și toate cele, atâta timp cât sunt compuse cum trebuie, cât au un subiect clar și aventuri interesante, și dialoguri bune, însă, Pobby și Dingan… nu prea a avut, poate doar un fantastic inspirat din viața reală, dar cam străveziu. Citește în continuare „Pobby și Dingan, Ben Rice”