Harry Potter și Talismanele Morții, J.K. Rowling

 

24hkwq

Nu pot să cred că aceasta este ultima carte din seria Harry Potter, cărțile mele preferate ever!

Azi noapte am terminat de citit, pentru a doua oară, Harry Potter și Talismanele Morții, de data aceasta în română, și din nou, nu mă pot consola cu gândul că este ultima, că nu va mai fi o altă carte care să mă transporte într-o lume magică, unde Harry, Ron și Hermione își fac de cap cu vrăjile. Nu pot concepe că peste 2 ani, când ar fi timpul să apară o nouă carte, nu va mai apărea…

Iar capitolul final în care se povestește ce ajung toți după 19 ani e… criminal! Deși J.K. a spus că va mai fi o carte în care să ne spună ce și cum au ajuns personajele, nu cred că va fi sub formă de poveste, ca până acum, ci doar povestit, și e trist. Mai vreau Harry Potter, mai vreau Cap-de-cel-al-cărui-nume-nu-trebuie-să-l-rostim, mai vreau Știm-Noi-Cine, mai vreau întâmplări romantice și amuzante între Ron și Hermione…

Of…

Ca de obicei, pentru mine cel puțin, ultima carte e tot timpul mai bună ca precedenta, și nici a 7a (nu vreau să spun ultima) nu se abate de la regulă. A fost cea mai bună de până acum, poate și pentru că a dat cele mai multe informații, a explicat mega multe chestii rămase neexplicate în celelalte cărți, în sfârșit Ron și Hermione s-au sărutat! Și în ce postură…

Mi-a plăcut enorm de mult povestea dintre Ron și Hermione, și nu numai în cartea asta, ci pe parcursul a toate cărțile. Toate stângăciile și sentimentele și certurile lor au fost formidabile! Am râs cu lacrimi când Hermione îl bate pe Ron, când se reîntoarce la ei, și la majoritatea fazelor celor doi am râs cu poftă.

O chestie de care sunt surprinsă că nu mi-a plăcut, a fost povestea dintre Ginny și Harry. Nu știu de ce dar nu-mi place ea pentru el. Pur și simplu nu-l văd cu ea, mai degrabă cu Luna decât cu Ginny. Poate o să mă obișnuiesc, peste timp.

Așa… deci cartea a fost excepțională, autoarea genială, povestea fantastică! Am fost atacată de multe ori pentru că citeam Harry Potter, cu chestii de genul: nu mai ai vârsta la care să citești povești, sau: ce naiba citești prostiile alea!, sau: în loc să citești o carte bună, citești despre cai verzi pe pereți! I-am lăsat să comenteze. Eu știam cât de faină este cartea, cât de complexă și cât de nu-pe-foarte-înțelesul-copiilor-mici era, și am continuat să citesc, de câte ori am avut ocazia. Pentru că este o carte complexă; are absolut de toate: are comedie, romantism, fanstastic, tragic, dramă, horror, thriller, SF, animație și toate cele. Parcă te trece printr-o enciclopedie de cum arată toate genurile din lume într-o singură carte. Nu e doar pentru copii, e pentru toată lumea, și, pe pantalonii lui Merlin, aș recomanda-o tuturor persoanelor din lume!

Mi-a plăcut că Plesneală a fost reabilitat pe post de om al lui Dumbledore, și, se pare , al lui Harry Potter. Îmi plăcea Plesneală, chiar și la început când era doar rău, și am fost printre persoanele care nu credeau deloc că Plesneală ține tot cu Știm-Noi-Cine, după ce apăruse cartea a 6a și Dumbledore murise. Cred că după Ron, Plesneală e personajul meu preferat. E un exemplu de cum ar trebui să fie oamenii: să facă bine în stilul lor, în treaba lor, fără să se laude în stânga și-n dreapta că ei fac fapte bune. Daaaar nu intru în subiectul acesta!

Tot mă mir cum naiba a putut autoarea să țina în minte atâtea informații de aproape 20 de ani, și să faca legătura între cartea întâi și ultima. Bănuiesc că a avut în cap absolut toată povestea, fără detalii extrem de precise, încă de la început, și tot e … wow… J.K. Rowling e tare!

Cât de curând cred că mă voi apuca să fac ce mi-am propus de câțiva ani buni: să comentez toata cartea, pe capitole. Toată cartea adică de la volumul 1 până la volumul 7, fiecare capitol din carte. Da, cât de curând o voi face, așa am ocazia să recitesc, poate pentru a 10a oară prima carte, și pe celelalte.

Nici o carte nu se compară cu toată seria Harry Potter în mintea mea, nici una! Nici o carte nu a reușit să mă țina 10 ore, non-stop, fără să mănânc, ca să o citesc, așa cum am făcut cu Harry Potter și Prințul Semipur, sau cu Harry Potter and the Deathly Hollows, pe care am citit-o, în engleză, într-o zi jumătate. Mă îndoiesc că va mai exista o carte care să mă acapareze atât de mult.

NU-MI VINE SĂ CRED CĂ NU VA MAI FI UN ALT HARRY POTTER!!!!!!!!!!!!!!!!

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s