Am o mica mare problema. Nu tin minte finalurile cartilor sau filmelor pe care le citesc/vad.
Oricat de mult mi-ar placea, oricat de atenta as fi… nu tin minte finalul. In rest, pot povesti cu lux de amanunte, cromatice si auditive, tot, dar nu stiu sfarsitul, lucru care a devenit foarte enervant de la un timp.
Pot numara pe degete cele cateva carti, respectiv filme al caror final il cunosc, si in rest…
Nu inteleg de ce, chiar nu pricep. Cateodata ma gandesc ca poate n-am fost destul de atenta, poate am privit/citit superficial totul, dar nu-i asa, pentru ca in rest stiu tot ce se petrece. Si uite asa ajung sa ma cert cu prietenii mei care ma acuza ca sustin ca am vazut respectiv citit ceva, lucru care lor nu li se pare adevarat, pentru ca nu mai tin minte sfarsitul.
Mi-am propus sa scriu pe undeva intreaga poveste a povestii sau a filmului, dar niciodata nu am rabdarea necesara. Damn it!
De acum inainte voi evita sa spun ca am citit/vazut ceva, ca sa evit conflictele si rusinea. Sau o sa gasesc o metoda prin care sa tin si eu minte sfarsiturile.
Posibil ca respectivele carti sa nu fi fost interesante si cum lucrurile, intamplarile, obiectele care nu ne marcheaza, nu le tinem minte, posibil acesta sa fie motvul (cred) 🙂
Corect, dar, eu uit sfarsitul si la cele a caror desfasurare ma marcheaza. Asta e partea ciudata. Poate trebuie sa intalnesc acel FINAL, care sa-mi dea un switch de tinere minte a intregii carti/intregului film.