10 lucruri invatate in 2011

Tocmai m-am intors de la petrecerea firmei unde am reusit sa ma angajez. Deci da, lucrez de 2 luni! Acestea fiind zise, m-am gandit ca ar fi bine sa impartasesc lumii cateva dintre cele mai cele chestii invatate pe pielea mea in acest an. Probabil e din cauza, aham, ummm…. petrecerii, dar sunt pe val, si voi vorbi. Adica scrie.

Asadar, cele 10 cele mai cele lucruri invatate de mine anul acesta, si morala lor:

10. Daca parintii iti reproseaza ca esti prea independent/-a, inseamna ca ti-ai facut treaba bine. Felicitari, te-ai maturizat!

9. Daca ai nevoie de ajutor, cere. Nu e important ca-l vei primi, ci faptul ca-ti vei da seama ca-ti poti rezolva singur problemele.

8. Toate legile lui Murphy sunt adevarate! Jur amin, si va urma un post pe aceasta tema. Citește în continuare „10 lucruri invatate in 2011”

Focul iadului

Titlu original:  Hellfire

Autor:  John Saul

Serie:  nu, din cate stiu eu

Editura:  Fahrenheit, Debrecen, Ungaria 1998

Anul aparitiei:  1986

Buna de citit cand:  te-ai plictisit de Stephen King (desi nu vad cum ar fi posibil asa ceva…)

Jesus Christ! Asta descrie cel mai bine aceasta carte. Scared the sleep out of me!

Nu mi s-a intamplat niciodata sa spun despre o carte: Este mai scary decat Stephen King! Dar am spus acum. Primele 100 de pagini m-au facut sa dorm cu televizorul aprins, si ultimul capitol la fel. Dar destul despre reactiile mele, despre ce  e vorba in carte?

Actiunea se petrece intr-un orasel bine impartit pe clase sociale. In acest orasel, acum aproximativ 100 de ani, exista o fabrica de papuci, unde lucrau copii de 7-8 ani. Intr-o zi, camera in care stateau copiii la lucru a luat foc, si… well… toti copiii au murit arsi, si au ramas sa bantuie teritoriul. Citește în continuare „Focul iadului”

Istoria cartilor

Titlu original:  Books. A Living History

Autor:  Martyn Lyons

Serie:  –

Editura:  Art, Bucuresti 2011

Anul aparitiei:  2011

Buna de citit cand:  te fascineaza cartile

Pfff, ce carte extra mega interesanta! E una dintre acele carti care te fac mai destept dupa ce le citesti. Practic, este un fel de Books101.

Pentru inceput, majoritatea am auzit de pergament, papirus, biblioteca de la Alexandria, scrierea cuneiforma, de Johannes Gutenberg, Oscar Wilde, arderea cartilor pe rug de catre nazisti, Barnes & Noble si altele asemenea. Ei bine, in aceasta carte afli care e povestea lor, si legatura dintre ei.

Am devorat cartea aceasta cu o pofta nemaintalnita, si este cartea care m-a facut sa ma mir. Pur si simplu sa stau pe ganduri, mirandu-ma de evolutia omului. Rar mi se intampla sa-mi dau seama ca lumea nu a fost intotdeauna asa cum e acum. Ca in trecut oamenii citeau la lumina lumanarii, ca nu erau tipare si cartile erau scrise de mana, si ca ¾ din populatia lumii era analfabeta. M-am mirat ca oamenii erau tinuti intentionat analfabeti, ca sa nu se razvrateasca masele. M-am mirat de cata piele de animal era nevoie pentru a scrie cateva facturi pe un pergament. M-am mirat ca un om a avut atata imaginatie incat sa inventeze tiparul si presa, si ca acum 300 de ani numai cei mai bogati oameni isi permiteau sa citeasca. M-am mirat ca toata aceasta industrie a fost dezvoltata de si pentru religie, si nu-mi vine sa cred ca sunt recunoscatoare acestei forme de manipulare in masa pentru faptul ca eu acum pot sa scriu despre carti. Dap, mirarea e cuvantul de baza. Citește în continuare „Istoria cartilor”

Congo

Titlu originalCongo

Autor:  Michael Crichton

Serie:  –

Editura:  Arrow Books, Great Britain 1995 (nu este cea din imagine…)

Anul aparitiei:  1980

Buna de citit cand:  ai o pasiune aparte pentru gorile sau diamante

De ceva vreme, cand incep o carte de-a lui Crichton, ma tot gandesc:  oare ce subiect o sa reia acum? Partea interesanta este ca niciodata nu reia nimic. Tot timpul este un subiect nou, original intr-o oarecare masura, interesant pana la Soare si inapoi. Deci, evident, si Congo a fost la fel, desi pe alocuri urmarea cursul banal-de-folosit dar natural al evenimentelor, asa cum au fost descrise in trecut si de alti autori.

Congo… banuiesc ca toata lumea stie ce e Congo, dar nu toata lumea stie ce se ascunde prin imprejurimi. Aceasta carte prezinta excursia unui mercenar, Munroe, a unui biologist (cred) numit Elliot si al gorilei sale Amy (desi e impropriu spus ca i-ar fi apartinut) si al unei persoane ce lucreaza pentru o firma mare, Ross. Imi cer scuze pentru descrierea singurei femei din poveste (ma rog, in afara de gorila Amy), dar nu stiu exact cu ce se ocupa. Pot spune cu siguranta ca ea cauta diamante albastre! Citește în continuare „Congo”

Hotul de carti

Titlu original:  The book thief

Autor:  Markus Zusak

Serie:  –

Editura:  Rao, Bucuresti 2011

Anul aparitiei:  2005

Buna de citit cand:  ai chef de o poveste pura

Aceasta poveste este, de departe (milioane de ani lumina) cea mai pura poveste pe care am citit-o vreodata. M-a facut sa plang in atatea feluri, si m-a atins in atatea moduri, incat cred ca o voi descrie cel mai bine doar prin motivele pentru care este o carte ce trebuie citita macar o data in viata!

  1. Pentru inceput, si probabil cel mai awsome motiv de citit cartea: totul este povestit de catre Moarte. Da, acea moarte, ce te viziteaza atunci cand inima inceteaza sa-ti mai bata. Povesteste la persoana I, si cel mai interesant este ca nu povesteste despre ea, ci despre hotul de carti. Trebuie sa recunosc ca nu stiam absolut nimic despre aceasta carte cand am pus mana pe ea la biblioteca, dar daca as fi stiut atat, ca e povestita de Moarte, o luam fara sa-mi pese ce altceva ar mai fi fost scris in ea. Si ultima fraza a cartii este aceasta: Sunt bantuita de oameni. Atat. Simplu si la obiect. Un singur motiv excelent de citit povestea! Citește în continuare „Hotul de carti”

Doua sau trei gratii

Titlu original:  Two or Three Graces

Autor:   Aldous Huxley

Serie:  –

Editura:   format eBook

Anul aparitiei:  1926

Buna de citit cand:  nu ai chef sa gandesti la o carte

A doua carte a domnului Huxley pe care o citesc. Reamintesc ca m-am indragostit iremediabil de el dupa ce am citit Geniul si zeita. Sentimentul acela a ramas, in ceea ce priveste calitatea scriitorului, dar cat priveste subiectul…

Nu stiu sigur, dar cred ca titlul se refera la cele 2 sau 3 fete ale personajului feminin Grace. Grace este o femeie casatorita, mama a 3 copii (daca imi amintesc eu bine), mediocra din toate punctele de vedere. Soarta vietii ei amoroase este povestita de un alt personaj, un barbat numit … cumva. Nu-mi amintesc prea multe detalii, pentru ca am citit-o in decurs de cateva luni, atunci cand nu aveam alta carte la indemana.

Aceasta Grace are o relatie de prietenie cu povestitorul, care la un moment dat nu e sigur daca e sau nu e indragostit de ea. Apoi ea devine amanta unei cunostinte de-a povestitorului (ma enerveaza ca nu-mi amintesc numele lui!), apoi a altei cunostinte, care ii cam face nervii varza.

A fost destul de plictisitoare pe alocuri, si din nu stiu ce motive tot aveam impresia ca citesc o carte de-a lui Dostoievski, si ma mai miram din cand in cand ca actiunea se petrece la Londra. Nu a fost nici o traire mai intensa, sau vreun conflict mai palpitant. Doar multe sentimente pe pereti.

Daca nu ar fi fost scrisa de Aldous Huxley si nu as fi fost indragostita de stilul sau de a povesti, nu as fi citit cartea pana la final. Deci nu prea pot spune ca o recomand…

P.S.: Mi se pare interesant ca am citit Geniul si zeita dupa ce am terminat cartea de obligatii pentru facultate. Ghici ce carte am terminat saptamana asta pentru facultate! Teoria generala a obligatiilor! A naibii facultate…

Juriul

Titlu original:  The Runaway Jury

Autor:  John Grisham

Serie:  –

Editura:  format eBook

Anul aparitiei:  1996

Buna de citit cand: esti implicat intr-un proces important in Mississippi

Pentru inceput, este la fel de buna ca si celelalte carti ale lui Grisham. La fel de excelent compusa, cu aceleasi situatii absolut incantatoare care te tin pe jar, cu aceiasi oameni nesatui de putere si bani, si cu aceleasi victime fata de care ti se frange inima incet, dar sigur. La capitolul stil, cu riscul de a ma repeta, jos palaria!

Povestea in schimb… foarte foarte buna!

Este vorba despre un mega proces intentat de Celeste Wood (sau de haita de avocati) impotriva unei companii foarte importante de tutun, Pynex. Sotul doamnei Wood murise in urma cancerului la plamani, si reclamantii considerau ca este numai si numai vina companiilor de tutun, si deci incercau imposibilul: sa castige un proces civil impotriva producatorilor de tigari. Evident, nu existase nici un precedent, in mare parte datorita milioanelor cheltuite de mai marii marilor ca sa scape. Citește în continuare „Juriul”