To Kill a Mockingbird

Disclaimer: am scris acest articol în august 2016. Nu l-am modificat.

––––––––––––––––––––––––––––––––––

harperlee_2007nov05
Harper Lee

Titlu original: To Kill a Mockingbird

Autor: Harper Lee

Serie: –

Editura: eBook

Anul apariției: 1960

Bună de citit când: ai chef de un clasic care să te dea pe spate

Fun facts

Nu-mi vine să cred că nu am citit această carte până acum. Știam că e un clasic pe care toată lumea trebuie să-l citească, dar cam atât. Nu știam subiectul cărții, nu am văzut filmul și nici măcar nu știam că autorul este de fapt o femeie. Ignoranța mea cu privire la această poveste a fost, deci, totală. Mi-a trebuit un Kindle nou și o excursie în Grecia ca să o citesc. Dar și când am început… nu am mai lăsat-o jos din mână!

  • Originalitate: 10 cu strigare. Nu am mai citit așa ceva până acum dar aș vrea.
  • Umor: 8 – nu a fost atât de amuzantă, dar la drept vorbind nu a avut o temă prea amuzantă. Totuși, umorul de situație m-a făcut să râd de câteva ori cu voce tare
  • Level of awesomeness: 10+. E una dintre cărțile mele preferate ever, fără drept de apel.

Mini rezumat

Se ia o fetiță de 6 ani, al său frate mai mare și un tată atât de integru că ar face bărbații din ziua de azi să plece obrazul de rușine. Se mai adaugă un oraș, Maycomb din Alabama, și un rasism cras ce împresura comunitatea în anii 1933. Vorbim de genul acela de rasism în care și dacă te uitai mai lung la o persoană caucaziană, erai trimis la închisoare doar pentru că erai negru și deci inferior societății conduse de albi.

Grr, m-am enervat în timp ce am scris fraza de mai sus. În fine, tatăl celor doi copii, pe numele său Atticus Finch, este un avocat care ajunge să protejeze un tânăr negru acuzat pe nedrept de viol. De acolo rezultă cam toată acțiunea cărții și trăirile fetiței numite Jean Louise, dar poreclită Scout.

De fapt, toată povestea e povestită din prisma lui Scout și este înduioșător și îngrozitor în același timp, să observi la rece cât de influențabilă poate fi un copil și cât de nedrept poate fi doar pentru că nu are acel simț de diplomație dezvoltat. Pe lângă năbădăile pe care Scout le face cu fratele ei, Jem, și prietenul lor Dill, ea încearcă să deslușească tot ce se întâmplă în jurul ei. Deși nu înțelege mai nimic, spiritul omenesc de conservare înnăscut o face totuși atentă la pericole (mai ales atunci când îl salvează pe tatăl ei și obține respectul unei hoarde de bărbați cu furci) și chiar pragmatică atunci când e vorba de viețile celor din jur.

Inocența cu care fata observă tot ceea ce se întâmplă este zguduitoare, foarte în contrast cu discriminarea din jurul poveștii. De prea multe ori, în timp ce citeam, mi-am amintit situații din copilăria mea în care reacționam absolut stupid la problemele reale ale oamenilor, și m-am bucurat enorm că nu-mi amintesc acum exact câți oameni am rănit prin comportamentul meu de copil. Mi-e groază numai să mă gândesc…

A fost superb să văd totul prin ochii ei de copil care nu înțelegea de ce casa lor are nevoie de o femeie care să dicteze totul sau de ce oamenii albi sunt împotriva oamenilor de altă culoare. A încercat ea de mai multe ori să înțeleagă unde e problema mai exact, dar, la fel ca oricărui om rațional din ziua de azi (sper), rasismul i se părea o stupizenie iar clasele sociale o lăsau rece.

Mi-ar fi plăcut foarte mult să aflu care a fost traiectoria lui Scout, și unde a dus-o viața. Cine știe, poate a devenit un avocat de succes care chiar a luptat pentru drepturile oamenilor de culoare.

Oricum, e interesant ca povestea e de fapt inspirată de viața autoarei de pe când avea doar câțiva anișori, și o întâmplare asemănătoare din orașul ei, Monroeville, Alabama.

Personaje

Atticus Finch, tatăl celor doi, este de departe personajul meu preferat, poate din toate timpurile. E genul de om pe care vrei să-l ai în preajmă ca să-l poți întreba tot ce vrei și să te și aștepți la răspunsuri inteligente, complete și sincere. Chiar dacă putea refuza să-l apere pe Tom Robinson (negrul acuzat de viol de către o familie de boschetari – nu glumesc, ei sunt definiția boschetarilor din ziua de azi), integritatea lui de om și avocat nu l-a lăsat. Deși știa ce va urma asupra familiei sale și ce ravagii va face acest lucru în micul lor oraș, Atticus a mers mai departe până în punctul în care aproape l-a salvat pe Tom. Spun aproape pentru că americani și pentru că rasiști.

Scout, adică Jean Louise, este o fetiță băiețoasă, crescută în mare parte de servitoarea/bucătăreasa familiei de origine africană, Calpurnia. Deși nu știe cum să fie o fată și nici nu-i place, Scout o acceptă totuși pe mătușa ei, sora lui Atticus, în casă pentru a primi o educație decentă de la o figură maternă. Cred că am descris-o mult mai bine în frazele de mai sus, unde acțiunile ei vorbesc mai mult despre caracterul ei în dezvoltare. Și dacă mai există cineva acolo care nu era sigur, să știți că nu te naști rasist.

Jem, fratele mai mare al lui Scout, este adolescentul care încearcă și el să înțeleagă nedreptățile lumii și de ce oamenii se comportă în felul în care o fac. Deși începe cu el încă naiv și cu genunchii zgâriați de la joacă, povestea se termină cu el decis să modifice lucrurile în viitor, cu zero încredere în sistemul judiciar și cu toată admirația din lume pentru tatăl său. Mă rog, are și o mână ruptă și era să fie aproape ucis de bețivul satului, dar cred că totul se termină cu bine.

Aș mai vrea să vorbesc despre un personaj, numit Arthur Radley, poreclit Boo. Se spune că înnebunise pe când era tânăr și de atunci nu a mai ieșit niciodată din casă. Copiii, fiind copii, își fac totul felul de impresii despre cum arata Boo, și despre cum te omoară dacă ajungi în curtea lui. Deși se chinuie o bună parte din carte să-l vadă, jocul e mai mult de-a șoarecele și pisica. Bărbatul le oferă cadouri anonime și chiar îi apără atunci când e cazul. E ca și cum sufletul lui de copil s-a aliniat cu al lor, și duc așa o joacă de câțiva ani până se arată la față.

Cred că toți am avut un Boo Radley când am fost mici, acea persoană despre care auzisem doar povești și ne imaginăm că mănâncă copii gătiți la cuptor, și pe care încercăm să-l terorizăm ca să-i vedem fața. Normal, acea terorizare era de cele mai multe ori o provocare și doar cei mai curajoși aveau tupeul să facă așa ceva. Dar și când o făceau… li se ducea vestea în tot satul. Eh, ce vremuri…

Stil

Întreaga carte este un bildungsroman, și deși nu mi-a plăcut cuvântul acesta niciodată, trebuie să recunosc că genul dă cărți fenomenale. Fiind povestit totul la persoana I din prisma lui Scout, evident că nu există un limbaj vulgar sau prea matur. Este doar modul de gândire al unui copil care încearcă să-și facă o părere despre lucrurile care se întâmplă în jurul ei.

Cartea este destul de lungă și-mi place că autoarea a inserat și întâmplări care nu participau neapărat la istorisire. Dar așa e viața, nu? Mai stai de vorbă cu tanti de la magazin fără ca ea să aibă un rol semnificant în viața ta.

Îmi place treaba asta. Îmi place să mă gândesc la o poveste ca și cum s-a petrecut pe strada mea, și că viața e mai mult decât doar momente definitorii și oameni influenți.

Părerea mea

No, lesne de priceput, iubesc această carte. Încă nu-mi vine să cred că am așteptat 27 de ani să o citesc (mă rog, 22), dar îmi place să cred că dacă aș fi citit-o mai devreme, poate nu aș fi înțeles-o la fel. Sau poate deloc.

Eu sunt una dintre acele persoane care nu înțelege rasismul, care nu știe cine și când a spus că oamenii de culoare neagră sunt inferiori și trebuie să dispară. Îmi este imposibil să înțeleg teama asta absolut absurdă care determină oamenii albi să-și depășească atribuțiile și să fie ei judecători pentru viața altora. Nu mă refer la sistemul cât de cât stabil din ziua de azi, ci la acea gândire că poți să faci ce vrei cu oamenii de culoare pentru că e dreptul tău.

La drept vorbind, nici nu cred că vreau să înțeleg care e faza, dar tare mi-ar plăcea ca oamenii să nu se mai extermine între ei. Nu putem pur și simplu să așteptăm liniștiți următorul virus scăpat de sub control care să decimeze populația?

Trivia

To Kill a Mockingbird (1960) este singura carte a autoarei, probabil și motivul pentru care nu prea i-am văzut numele pus pe alte cărți. În 2015 a publicat un manuscris, care se presupune că ar fi fost a doua carte dintr-o trilogie, dar încă nu știu cum să pun mâna pe carte. Se numește Go Set a Watchman, dar nu cred că are traducere oficială în română.

Acum, evident, trebuie să mă uit la filmul cu același nume apărut în 1962, câștigător a 3 premii Oscar. Nu că asta ar conta nu știu cât, dar sunt foarte curioasă să văd interpretarea poveștii și dacă tot ceea ce mi-am imaginat eu și-au imaginat și alții.

Și pentru cei care nu știau (eu am aflat acum 10 minute), Harper Lee a murit anul acesta în februarie, la 89 de ani. Și încă ceva, a fost prietenă foarte bună cu Truman Capote, despre care se spune că a inspirat personajul Dill din carte. Mari oameni, frumoasă literatură!

Reclame

Un gând despre “To Kill a Mockingbird

  1. Pingback: The Handmaid’s Tale – Ce am citit, ce citesc, ce voi citi

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s