Jumătatea rea

20160131_110741 (1)Autor: Sally Green

Serie: The Half Bad Trilogy

Gen: young adult fantasy

Editura: Trei, București 2014

Anul apariției: 2014

Bună de citit când: ți-a plăcut Harry Potter și tânjești după vrăjitori

Fun facts

Am comandat cartea asta din curiozitate doar, pentru că nu știam nimic despre ea. Acum câteva minute tocmai am aflat că au apărut deja și celelalte 2 din trilogie. A doua urmează să fie citită, dar pe ultima încă nu am cumpărat-o. Soon…

Oricum, foarte rar ocolesc cărți de acest gen, young fantasy îi spune. Tot timpul sunt în căutare de un nou Harry Potter și mă mulțumesc cu ce găsesc. Dar nu e genul de carte care să-ți rămână în minte și după o săptămână. Sincer, în acest moment, îmi este foarte greu să-mi amintesc detalii despre care aș fi vrut să scriu (am terminat cartea prin februarie…)

  • Originalitate: meh, nu prea. Am citit multe cărți cu vrăjitori albi și negri. Totuși, personajele sunt cât de cât mai simpatice și mai diferite
  • Umor: foarte puțin
  • Level of awesomeness: 6

Mini rezumat

Îmi este cam greu să încep de undeva acest rezumat, pentru că mi-a luat ceva până m-am prins ce se întâmplă de fapt. 

Nathan e un vrăjitor jumătate alb – jumătate negru. Mama lui nu mai e iar tatăl său, Marcus, este considerat cel mai periculos și puternic vrăjitor negru. Evident, este căutat prin Interpol probabil, și se ține departe de Nathan. Iar pentru că Nathan este jumi-juma, ca în orice lume paralelă, există și rasiști care îl vor dispărut cu orice preț. Prin diverse întâmplări ajunge să fie în paza unei vrăjitoare albe cam neconformiste. Adică îl ține închis într-o cușcă și cam face mișto de el. Toate astea se întâmpla până ce face 17 ani.

Conform poveștii, la 17 ani fiecare vrăjitor trebuie să treacă printr-o ceremonie în care primește 3 daruri de la tata. În caz contrar, dacă tatăl uită că are un copil vrăjitor, copilul moare. Doar așa, ca și curiozitate, Nathan are deja un dar, acela de a se autovindeca super rapid.

În fine, fuge de la Celia, vrajitoarea care îl ținea închis, și fuge de Consiliul Vrăjitorilor Albi, se întâlnește cu diverși alți vrăjitori și dubioși, se îndrăgostește, e bătut, și în final chiar ajunge să-și cunoască tatăl.

Nu spun mai multe că nu vreau să stric distracția altor cititori. Oricum, acum, când îmi aduc aminte ce s-a întâmplat în prima carte, abia aștept să o citesc pe a doua.

Personaje

Cartea asta are foarte multe personaje, și majoritatea au un rol destul de important în desfășurarea acțiunii, dar prea puține rămân în memorie. Mai jos sunt cele mai principale din poveste:

Nathan Byrn – după cum am spus și mai sus, e personajul principal. Ce-mi place cel mai mult la el, este exact un băiat și se poartă exact așa cum ar trebui să fie un băiat între 14-17 ani. Majoritatea personajelor principale de vârsta lui sunt super serioase și mature, ceea ce este exact degeaba. Nu e realist. Nathan în schimb e copilăros și prostuț, face abuz de putere și îl doare la proverbiala bască de părerea celorlalți.

Marcus – când se va face un film după această carte, garantez că Marcus va fi cel mai sexy actor brunet pe care Hollywood îl va avea la dispoziție. Mizez pe Colin Farrel. În fine, cel mai bau-bau vrăjitor din lume (un fel de Voldemort dar cu păr) are puterea de a se transforma în animale. Ba mai mult, are obiceiul să mănânce inima altor vrăjitori ca să le obțină puterea. Totuși, pare să-i pese de fiul lui.

Gabriel – cred că este primul personaj gay despre care am citit în cărți de genul acesta. Vrăjitor negru prins în corp de muritor, îl ajută pe Nathan (și se îndrăgostește de el între timp) ca să ajungă la tatăl său.

Annalise – e de fapt obiectul atențiilor lui Nathan. Deși ea e vrăjitoare albă, se îndrăgostește de Nathan. Evident, familia ei e abuzivă și face de râs neamul vrăjitorilor albi, și îl urăsc pe Nathan. În final, Annalise o ia la goană, departe de familia rasistă.

Stil

A fost un stil foarte ciudat, ceva ce nu am mai întâlnit până acum. Deși e povestit la persoana I, cumva se simte ca și cum s-ar vorbi de la persoana a IIa. Și totul e la prezent, gen: Mă duc să mă uit pe geam și văd iarba verde.

E ușor confuz să citești așa până te obișnuiești, dar după primele capitole e OK. Ritmul a fost extrem de alert, dar nu chiar într-un sens bun. Presupun că din cauza timpului prezent m-am simțit ca și cum m-ar fugări cineva. Din nou, nu e neapărat rău să intri așa în lumea cărții, dar m-a obosit foarte tare și am simțit nevoia să o termin cât mai repede doar pentru că asta îmi cerea ritmul. Sper să mă descurc mai bine cu partea a doua.

Limbajul e acceptabil, chiar dacă sunt mulți copii care vorbesc ce și cum au chef. A fost decent și pe alocuri amuzant.

Părerea mea

Mi-a plăcut binișor, suficient cât să-mi cumpăr a doua carte și o urmăresc pe ultima. Sunt conștientă că are multe lipsuri și lacune, plus o grămadă de erori de logică, dar na, nu toți autorii pot fi J.K. Rowling. Mi-ar plăcea să mai citesc asemenea povestiri.

Trivia

După cum am spus la început, e prima parte dintr-o trilogie: Half Bad (2014), Half Wild (2015) și Half Lost (2016). Teoretic, se vorbește și de un proiect de film dar fiindca se tot vorbește de vreo 2 ani, nu prea am speranțe.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s