Lurk

14421346

Titlu original: Lurk

Autor: Adam Vine

Serie: –

Editura: eBook

Anul apariției: 2016

Bună de citit când: ai vrea ceva horror, dar nu chiar

Fun facts

Lurk a fost una dintre cărțile pe care le-am prins fie la reducere, fie gratis pe Amazon. Nu știu sigur pentru că am sute de cărți luate de acolo, în diverse moduri.

În fine, părea să fie o poveste de groază, eu eram singură acasă în weekend, am zis de ce nu, oricum nu merg mâine la lucru și nu trebuie să dorm.

Din păcate nu a fost nici măcar pe departe cum mă așteptam. Adică, îl știți pe Stephen King, nu? Ei bine, acest Adam Vines e ca un verișor foarte îndepărtat de-al lui. În afară de firul poveștii, totul a fost drăguț, deși prima parte a cărții face tot.

Trebuie să recunosc că nu m-am așteptat la finalul pe care l-am primit, și încă trăiesc cu impresia că a fost un final alternativ, nu cel oficial. Nu aș știi să explic de ce anume.

Cel și cel mai mult mi-au plăcut referințele culturale-pop din carte. Inclusiv Stephen King este pomenit, și Lord of the Rings, și Game of Thrones, Super Mario, Stanley Kubrik și o grămadă de alți asemenea. Am fost foarte mândră de mine că nu a trebuit să caut informații despre nicicare.

  • Originalitate: 4
  • Umor: 3
  • Level of awesomeness: 5

Mini rezumat

Cred că mai clișeic de atât nu se poate, dar iată premisa: o gașcă de prieteni foarte buni țin party după party în perioada studenției. Avem clasicul cuplu perfect, grasul și loser-ul echipei, precum și prietenul lui cel mai bun care se îndrăgostește de fata de care el (cel grăsuț) este obsedat. După cum probabil v-ați dat seama, grasul este personajul principal, pe numele său Drew.

Partea care se vrea palpitantă începe prin găsirea unei cutii plină de poze polaroid vechi în subsolul casei în care locuiau (cred că era vorba de susbsol). De acolo încep urmăriri pe stradă, certuri între ei, istoria vecinilor descoperită în biblioteca publică, și tot mănunchiul de, ați ghicit, clișeuri.

Personajele nu mi-au plăcut deloc. Adică… cel mai mult mi-au plăcut personajele super secundare, care nu au prea multe pagini cu dedicație. Dar chiar și așa, finalul a fost neașteptat. În mod normal, într-un film de groază, fie toți mor, fie se găsește un erou care să-i salveze pe toți. Iar ca să nu vă spun finalul (că poate rămâneți vreodată pe o insulă pustie cu această carte și nu aveți de ales decât să o citiți), spun doar că se găsește un erou, care trăiește îndeajuns încât să devină antagonistul.

Veți înțelege dacă citiți.

Personaje

După cum am spus și mai sus, chiar nu mi-au plăcut, și chiar nu simt nevoia de a descrie toată gașca de drogați, dar o să-i iau pe cupluri.

Carter și Natalia, cuplul perfect. Sincer, Carter a fost singurul personaj din cartea asta care a avut sens și care nu a avut replici doar ca să ducă acțiunea mai departe (cum au avut ceilalți). Pentru el, acțiunea a avut logică. Natalia, în schimb, e celălalt tip de personaj. Știți acela care apare în cărți și filme doar ca să vedem o anumită trăsătură a unui alt personaj sau e menit să dezvăluie ceva adevăr pe care autorul nu a știut cum altfel să-l transmită? Ei, Natalia, și toți ceilalți, sunt genul acela de personaje. E fadă și nu vreau să vorbesc despre ea.

Jay și Bea, noul cuplu. El e prietenul din copilarie al persoajului principal (grasul), atrăgător bineînțeles, ea e cvasi-brazilianca vecină de care grasul e îndrăgostit. Se pare că tipa e foarte frumoasă și perfectă. Ei bine, pentru cititori, ea o să fie nesimțită, imatură, rigidă, fără pic de empatie, prea prostuță pentru facultatea pe care o urmează (cred că era bio-chimie), și de-a dreptul enervantă. Doamne, cât m-a enervat!

Jay e un băiat de treabă, exact cum te-ai aștepta să fie prietenul din copilărie al unui personaj. Pare foarte de treabă și rolul lui aproape are rost, ca și cel al lui Carter.

Și acum, cel pe care îl tot numesc grasul, este de fapt Drew, cel virgin, cel gras, cel deprimat, cel tocilar, și probabil cel mai drogat dintre toți. El e în centrul poveștii, dar e un personaj atât de ilogic încât nici nu poți empatiza cu el. Nu e genul acela de grăsuț care te face să suferi pentru el când îl vezi prin ce tâmpenii trece, nici genul ăla de gras care are toată viața pusă la punct, sigur pe sine, bogat, și dă peste nas tuturor. Nu, acest Drew este doar un gras.

Trebuie să recunosc că spre final m-a prins povestea lui. Pe când mă gândeam cu tristețe iată încă o poveste cu final fericit, Drew al nostru, cu ton super calculat de sociopat, povestește lucrurile teribile care au urmat. Ei bine, în acel moment am putut respecta personajul. Ar fi ajutat dacă era sociopat de la început, dar hei, nu sunt scriitoare.

Stil

Preferatul meu! Povestit la persoana I, prezent, din prisma lui Drew. Ca și format, este ușor de citit, dar neplăcut din cauza conținutului.

A fost acel stil modern, cu înjurături și tot felul de dubioșenii culturale (nu din cele pop). Pe la jumătatea cărții mi-am dat seama că deja știu, numai citind până acolo, probabil toate sinonimele care există în engleză pentru droguri. Că veni vorba, ar trebui să le notez, să par inteligentă dacă vreodată decid să mă apuc.

Mare plus pentru faptul că nu este o serie de cărți, ci una singură! Astfel de povești au ajuns dinozauri în zilele noastre…

Părerea mea

Și totuși, probabil singurul motiv pentru care această carte nu a avut punctaje minime, a fost faptul că nu am prevăzut mai nimic din ceea ce s-a întâmplat. A fost o surpriză până în final, și toate astea la un loc mi-au dat o experiență plăcută.

Acum, am fost rea mai sus când am zis că se poate citi doar pe insulă pustie cu singura carte la îndemână. Merge citită, dar dacă ai altă carte ce te entuziasmează mai tare, alege-o pe aceea.

Trivia

Este prima carte scrisă de autor, care se pare că în timpul liber îi învață pe alții Jiu Jitsu Brazilian. Nu știu de ce, dar nu-mi închipuiam autorul făcând așa ceva. Anyway, tipul pare destul de normal iar scrisul este o pasiune, nu un business. Știu atât de multe pentru că i-am citit puțin prin blog. Îmi place că e realist și știe că nu e Stephen King, chiar dacă aparent alții îl compară cu el.

Altceva? Adam Vine este un pseudonim. Se pare că numele lui adevărat îl împărtășește cu un scriitor celebru care nu mai este, și a vrut să evite confuzii. Pariul meu e pe Charles Bukowski, dar cine știe.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s