The Handmaid’s Tale

20180122_185156Titlu original: The Handmaid’s Tale

Autor: Margaret Atwood

Serie: –

Editura: Vintage, 2010

Anul apariției: 1986

Bună de citit când: vrei o nouă perspectivă asupra unei lumi distopice

Fun facts

Pfff, nu-mi vine să cred că nu am citit cartea asta până acum, mai ales că a apărut acum ceva multă vreme. Mi-a atras atenția serialul (pe care nu l-am văzut încă) și faptul că se face atâta vâlvă în jurul lui. Cum știam prea puține despre subiect, am cumpărat cartea și am sperat că o să fie bine.

Și a fost. Dumnezeule, ce frumoasă este povestea! Cred că intră în top 5 cărțile mele preferate. Și culmea, conține exact acel stil care mie nu îmi place, cu povestire la persoana I și, aparent, mult blabla. Și tocmai acel blabla este inimaginabil de frumos.

Ce m-a enervat, și încă mă enervează, este că nu știu tot ce s-a petrecut acolo. Autoarea parcă a scris cartea asta în ciuda oamenilor ca mine, disperați să știe tot ce se întâmplă.

Și cea mai frumoasă parte, ultimul capitol care nu e tocmai capitol, pomenește România. Despre comunism, ce-i drept, dar măcar suntem acolo, în carte! M-am simțit așa importantă când am citit.

  • Originalitate: 9
  • Umor: 2, dar nu e un minus în acest caz
  • Level of awesomeness: 10+

Mini rezumat

Povestea urmărește viața lui Offred, o femeie de 30+ ani, cred, a cărei unică preocupare este să facă copii. E practic un scenariu apocaliptic, mai de groază decât tot ceea ce am citit, pentru că este instaurată o patriarhie mult mai oribilă decât ce am avut noi în trecut.

Practic, aceste mame-surogat, că nu le pot numi altfel (deși autoarea le spune handmaids), sunt purtate de la o familie la alta, pentru a aduce urmași. Se pare că totul se desfășoară pe fondul unui război mondial, deși autoarea nu e foarte specifică. În principiu, hai să nu folosim bombe biologice că s-ar putea să rămânem toți infertili.

Această societate privește femeile doar prin prisma a ceea ce pot ele oferi lumii, mai ales copii. Să fii handmaid e un fel de carieră printre femei. Dacă nu te potriveai… hai să zicem că ai fi vrut să fii o handmaid.

Finalul vieții tumultoase a eroinei nu este tocmai clar (firar!), dar cred că este unul pozitiv, sau cât de pozitiv ar fi putut fi în asemenea condiții. Dar în căutarea libertății pe care eroina o duce neîncetat, ajunge să-și depășească atribuțiile ca și handmaid, ba chiar și să-și permită niște libertăți periculoase care se pot termina prin condamnarea la moarte, sau mai rău. Subliniez acest și mai rău, pentru că nu aș dori nimănui să ajungă acolo.

Abia aștept să văd serialul!

Personaje

Offred, al cărei nume adevărat nu apare niciunde (deși eu bănuiesc care este), nu e altceva decât un nume de sclav care înseamnă a lu’ Fred, stăpânul ei, oarecum, și bărbatul căruia trebuie să-i facă un copil, or else. Ea este o visătoare și o realistă și o inteligentă, care reușește cumva să privească cu ochi reci tot ceea ce se întâmplă în jurul ei. Are oarecum două fețe: una detașată, care observă obiectiv totul, și alta mai emoțională, care îi permite să-și amintească viața trecută, și îi oferă tupeul necesar pentru a încălca regulile. Mi-ar plăcea să cred că, dacă aș fi în situația ei, aș proceda în același fel. Poate aș fi un pic mai guralivă, dar în rest…

Ofglen e practic una dintre cele 2 oarecum prietene pe care Offred și le permite. E tot o handmaid, dar una mai dezghețată și mai implicată în ordinea lumii. Îi conferă un fel de pace lui Offred, și îi aduce informații cu găleata. De fapt, mi-ar fi plăcut să fiu mai mult ca și Ofglen.

Commander Fred este exact cum te-ai aștepta să fie numai pe baza a ceea ce am scris eu mai sus: un moș libidinos, bogat și cu influență. Pare să o trateze pe Offred ca pe o concubină, ceea ce deja spune multe despre el. Deși pare un personaj simpatic, perversitatea lui m-a făcut să strâmb din nas. Yuck!

Serena Joy este nevasta infertilă a lui Fred, the Commander. Din nou, este exact cum te-ai aștepta să fie: o doamnă care își dă mai multă importanță decât are, și-și ascunde gândurile reale, ba chiar închide ochii la infidelitățile soțului, pentru a păstra imaginea de căsnicie perfectă în societatea Gileadului.

Apropo, nu cred că am zis niciunde, dar Republica Gilead este de fapt ce a rămas din USA dupa ce o dictatură militară și-a făcut de cap. Nu știu mai multe informații, pentru că nu se dau în carte 😦

Moira este cea mai veche prietenă a lui Offred, și de altfel acel personaj care, în fiecare carte, duce lucrurile la extrem și se împotrivește sistemului. Deși a trecut prin foarte multe, Moira este încă un copil în căutarea fericirii, și se plimbă dintr-un copac în altul, în funcție de unde ajunge Soarele mai bine. Își vede propriul interes și ajunge într-un punct în care aproape ai putea spune că e fericită.

Deși au fost mai multe personaje, majoritatea sunt doar amintite de Offred, din prisma vieții ei anterioare, și nu am suficiente informații să pot povesti mai multe.

Stil

La persoana I, uneori la timpul prezent, uneori nu. Și totuși, am sorbit fiecare cuvințel scris, doar doar se dezvăluie mai multe despre unde se întâmplă, ce se întâmplă, cum s-a ajuns aici și unde au dus lucrurile.

Finalul, acel capitol care nu este capitol despre care vorbeam, face un pic de lumină și pot spune că totul s-a terminat cu bine. Nu știu dacă și pentru Offred, dar pentru restul lumii, și România, toate sunt bune în anul 2195.

Cartea a fost oarecum împărțită în 2 povești paralele: în prezent, unde eroina povestește evenimentele de zi cu zi, și în trecut, unde tot ea își amintește de viața ei de dinainte. Ultima parte se întâmplă noaptea, unde Offred se simte cel mai în siguranță.

Mi-a adus aminte oarecum de Aldous Huxley și a sa carte Geniul și zeița , dar și de To Kill a Mockingbird a lui Harper Lee. Poate legătura nu sare atât de tare în ochi, dar stilul de povestire al lui Huxley și naivitatea prin care este văzută lumea din jur în cazul lui Scout, îmbină tocmai frumosul în această carte.

Părerea mea

Foarte musai de citit! Femei fiind, așa, de felul meu, s-a zburlit pielea pe mine gândindu-mă ce oribil ar fi să trăim într-o societate patriarhistă. Și nu zic asta pentru că am ceva împotriva bărbaților sau a capacității lor de a conduce lumea, ci faptul că aș putea fi redusă doar la aptitudinea ovarelor mele de a face copii. Ioi, urăsc numai să mă gândesc la asta.

Nu pot spune că sunt genul ăla de feministă care apare la televizor și zice că toți bărbații e porci, dar nici nu aș renunța la libertățile mele în favoarea unui bărbat. Din nou, nu mă refer la căsătorie sau nebuniile astea clasice care ne sunt îndesate în cap de când ne naștem. Strict la faptul că aș fi împiedicată să fac ceea ce vreau eu să fac. Nu m-am lovit până acum niciodată de astfel de discriminare, și sincer, nici nu-mi doresc, iar dacă bărbații vor să conducă lumea… treaba lor. Eu prefer să-mi bat capul cu lucruri mai frumoase decât să nu dorm noaptea că am făcut nu-știu-cui-nu-știu-ce nedreptate.

E unul dintre motivele pentru care nu mi-am continuat drumul de a deveni judecătoare.

Na, fii atent ce scoate cartea asta din oameni! Nu am filosofat atât de… probabil de când am citit To Kill a Mockingbird.

Trivia

Pot spune doar că primul sezon din The Handmaid’s Tale (produs de Hulu) are 10 episoade, iar al doilea sezon va începe în 25 aprilie 2018, deci nu mai e mult.

Aș putea înșira și toate premiile pe care aceasta carte le-a primit, dar nu-i văd rostul. Important e că merită citită din și cu tot sufletul!

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s