1. Iarna, de Ande G.

Iarna a venit,

Pământul l-a poleit

Cu zăpadă albă, pufoasă,

Cât o stea de luminoasă.

 

Plapuma aceea groasă

Îi e pământului o casă.

Sub ea se adăpostește

Și de frig ea îl ferește;

 

Primăvara, când se va topi,

Pământului îi va prii,

Plantelor tulpină le va da,

Să-și amintească:

au stat sub plapuma sa.

Reclame

Ce bine că și alții se gândesc la citit…

Și prin alții mă refer la, ba-dum-tss, Profi. Da da, lanțul de magazine Profi care, mai nou (sau poate mai vechi, dar abia acum am observat eu), împart povești pentru copii în stânga și-n dreapta.

Am chiar și poză:

20180425_194821

Cer iertare pentru calitatea pozei. Niciodata nu m-am priceput la treaba asta cu pozele…

Dar să nu uităm esențialul. Nu pot decât să mă bucur că literatura și pasiunea pentru citit se împarte chiar și prin supermarketuri. Este evidentă strategia de marketing și de vânzare a noilor jucării pe care le au, dar cui îi pasă atunci când poți citi o poveste în drumul spre școală sau, în cazul meu, într-o pauză la film.

Povestea se numește Primăvara Rotofeilor, iar pentru copii e o minunată poveste a celor 6 prieteni pufoși care pornesc în căutarea culorilor curcubeului. Pentru adulți, e o poveste cu 6 prieteni care nu fumează mănâncă ce trebuie, au un pic de ADHD și stau prost cu orientarea în spațiu.

Pfff, ce copil inocent am fost și eu odată…

Poezii

Acum ceva timp, săptămâna trecută chiar, am descoperit o mare comoara de-a mea pe care nu credeam că o mai am: caietul meu cu poezii de când aveam 8-9-10 ani. Posibil să mai fi scris poezii de atunci încoace, dar nu-mi amintesc de ele.

În schimb, cele câteva zeci de poezii pe care le-am găsit scrise, de mână, într-un caiet vechi, sunt exact cum ar trebui să fie niște poezii la 9 ani: despre mâncare și vacanță.

Iar pentru că un scriitor adevărat ar trebui să aibă tupeul de a sta în fundul gol în fața cititorului, am decis să-mi calc pe orice urmă de mândrie pe care aș avea-o, și voi împărtăși cu voi câte o poezie în fiecare vineri.

De fapt, știti ce, îmi retrag călcatul pe mândrie. Chiar mă mândresc că la vârsta aia știam să scriu în rime și deja modificam limba română pentru a-mi ieși măsura unui vers. Sunt poezii banale și stupide, dar sunt ale mele, și mi le asum. La unele chiar m-a pufnit râsul citindu-le.

Iar, în cazul în care, cumva și din greșeală, aveți poezii pe care le-ați scris în perioada 7-12 ani, din acelea clasice, vă rog să le împărtășiți cu noi. Chiar mi-ar plăcea să văd dacă toți copii au fost preocupați de vacanță și de mâncare, așa cum am fost eu.