Poezii

Acum ceva timp, săptămâna trecută chiar, am descoperit o mare comoara de-a mea pe care nu credeam că o mai am: caietul meu cu poezii de când aveam 8-9-10 ani. Posibil să mai fi scris poezii de atunci încoace, dar nu-mi amintesc de ele.

În schimb, cele câteva zeci de poezii pe care le-am găsit scrise, de mână, într-un caiet vechi, sunt exact cum ar trebui să fie niște poezii la 9 ani: despre mâncare și vacanță.

Iar pentru că un scriitor adevărat ar trebui să aibă tupeul de a sta în fundul gol în fața cititorului, am decis să-mi calc pe orice urmă de mândrie pe care aș avea-o, și voi împărtăși cu voi câte o poezie în fiecare vineri.

De fapt, știti ce, îmi retrag călcatul pe mândrie. Chiar mă mândresc că la vârsta aia știam să scriu în rime și deja modificam limba română pentru a-mi ieși măsura unui vers. Sunt poezii banale și stupide, dar sunt ale mele, și mi le asum. La unele chiar m-a pufnit râsul citindu-le.

Iar, în cazul în care, cumva și din greșeală, aveți poezii pe care le-ați scris în perioada 7-12 ani, din acelea clasice, vă rog să le împărtășiți cu noi. Chiar mi-ar plăcea să văd dacă toți copii au fost preocupați de vacanță și de mâncare, așa cum am fost eu.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s