1. Iarna, de Ande G.

Iarna a venit,

Pământul l-a poleit

Cu zăpadă albă, pufoasă,

Cât o stea de luminoasă.

 

Plapuma aceea groasă

Îi e pământului o casă.

Sub ea se adăpostește

Și de frig ea îl ferește;

 

Primăvara, când se va topi,

Pământului îi va prii,

Plantelor tulpină le va da,

Să-și amintească:

au stat sub plapuma sa.

Reclame

Poezii

Acum ceva timp, săptămâna trecută chiar, am descoperit o mare comoara de-a mea pe care nu credeam că o mai am: caietul meu cu poezii de când aveam 8-9-10 ani. Posibil să mai fi scris poezii de atunci încoace, dar nu-mi amintesc de ele.

În schimb, cele câteva zeci de poezii pe care le-am găsit scrise, de mână, într-un caiet vechi, sunt exact cum ar trebui să fie niște poezii la 9 ani: despre mâncare și vacanță.

Iar pentru că un scriitor adevărat ar trebui să aibă tupeul de a sta în fundul gol în fața cititorului, am decis să-mi calc pe orice urmă de mândrie pe care aș avea-o, și voi împărtăși cu voi câte o poezie în fiecare vineri.

De fapt, știti ce, îmi retrag călcatul pe mândrie. Chiar mă mândresc că la vârsta aia știam să scriu în rime și deja modificam limba română pentru a-mi ieși măsura unui vers. Sunt poezii banale și stupide, dar sunt ale mele, și mi le asum. La unele chiar m-a pufnit râsul citindu-le.

Iar, în cazul în care, cumva și din greșeală, aveți poezii pe care le-ați scris în perioada 7-12 ani, din acelea clasice, vă rog să le împărtășiți cu noi. Chiar mi-ar plăcea să văd dacă toți copii au fost preocupați de vacanță și de mâncare, așa cum am fost eu.